dar ni se rupe adânc de singularitatea zilnicului
bine ancorat în tăcerea unei vrăbii
și cacofoniile repetate până la nesuportarea gingiei bătrâne
de parcă ar fi alte socoteli de împărțit
nu un alt fel de literoaică
în marginea demnă a unei săbii

mă îndeamnă să cred că acesta este motivul

pentru care ne simțim ca niște sfinți
în interiorul prieteniei